Prin navigarea pe acest site, iti exprimi acordul cu privire la politica de folosire cookies. Detalii

Bulldog American

Exemplarele tipice de bulldog american sunt remarcate pentru aspectul solid, bine legat si musculos combinat cu o usurinta si viteza a miscarilor care prezinta rasa ca una de atleti canini.

Exemplarele tipice de bulldog american sunt remarcate pentru aspectul solid, bine legat si musculos combinat cu o usurinta si viteza a miscarilor care prezinta rasa ca una de atleti canini.

Caracteristicile morfologice si temperamentale ale bulldogului american il aseaza categoric si definitiv in lista raselor de caini de tipul “bulldog”, alaturi de cunoscutii sai “veri”: bulldogul englez, bulldogul francez si  de boxer precum si alaturi de mai putin cunoscutii: ca de bou si olde english bulldogge. In pofida diferitelor infuzii aceasta rasa nu-si gaseste locul intre rasele terrierilor de tip bull din motivul simplu ca terrierii nu au avut o importanta definitorie in rasa, ei reprezentand in opinia multor crescatori, arbitrii si specialisti doar digresiuni de la selectia recomandabila pe tipul bulldog, probabil in speranta de a imbunatati temperamentul de lucru si sanatatea.

Din anii ‘90 pina in prezent opinia cea mai raspandita printre pasionatii si specialistii rasei este ca orice infuzie cu terrier modifica in mod nedorit atit temperamentul cit si aspectul fizic al bulldogilor americani, astfel incat cluburile de rasa recomanda selectii de eliminare a “sangelui de terrier”.

Istoric si origine


John Caius in „De Canibus Britannicis”, publicata in 1570,  descrie un tip de caine pe care il numeste „mastyve” si „bandogge”  astfel: “lat, urias, incapatinat, urat si plin de zel cu un corp greu si masiv, prin urmare nu prea rapid dar teribil si inspaimintator la vedere”.

Evident acest lucru se petrecea intr-o epoca in care nu vorbim despre rase de caini ci despre tipologii definite de sarcinile atribuite ciinilor.

Acesti caini indeplineau multe sarcini, pazeau gospodariile, alungau vulpile si bursucii, scoteau apa si trageau carucioare incarcate. Ceea ce retine atentia celor interesati de bulldogi este faptul ca acei „mastyve” care aveau indeletnicirea de a stapini vitele mari sint numiti de John Caius „ In latine Canis Laniarius in Englishe the Butchers’ Dogge.” adica devin cunoscuti ca si cainii macelarilor (engl. butcher = macelar).

Acei cainii numiti de John Caius mastyve sau bandogge reprezinta, desigur, caini de tip mastiff care se regasesc sau de la care se revendica multe rase contemporane in timp ce Butchers’ Dogge al lui John Caius este stramosul tuturor raselor de bulldogi precum si “responsabilul” pentru partea de bulldog in “terrierii de tip bull”.

Numele „bulldog” se regaseste pentru prima data intr-o scrisoare  scrisa de Prestwich Eaton din St. Sebastian lui George Wellingham din Londra in 1631: "Pentru un mastiff de calitate si o lada cu cea mai fina bautura, va implor sa-mi procurati doi bulldogi buni si sa-i trimiteti la mine cu prima corabie.” Dupa cum se vede, intre timp, Butchers’ Dogge s-a specializat atat de mult incat nu doar ca a primit un nume nou, bulldog, dar s-a diferentiat categoric de restul mastiffilor. Se pare ca observand vitejia cu care acestia infruntau animalele de ferma crescute pentru sacrificare a aparut pe insula britanica un sport sangeros numit “bullbaiting” luptele cu tauri continuari ale spectacolelor antice cu lupte de animale.

Este foarte probabil ca numele sa se fi impus in contextul luptelor cu taurii (engl. bull = taur), activitate care justifica schimbarea numelui din caini macelarilor – butchers' dogs, ce munceau cu vite si porci, in caini de taur - bulldogs – caini care luptau cu taurii.

Robert Leighton descrie in cartea sa „Caini - totul despre ei”, publicata in 1910, aspecte definitorii pentru bulldogii din epoca luptelor cu taurii. In timpul luptei cainele urmarea sa prinda si sa tina taurii de bot fara a da drumul. Pentru ca taurii incercau sa puna capul aproape de sol pentru a se putea folosi coarne, cainele trebuia sa se lipeasca de pamint, sau cum spuneau in epoca „sa joace jos”.

Din acest motiv, caini prea mari si cu piept prea adinc erau dezavantajati in aceiasi masura ca si cei lenti, ceea ce a dus la selectarea unor caini puternici, grei, cu piept lat  si aspect compact dar suficient de agili.

Asemenea caini sunt ilustrati in pictura din 1817 al lui Samuel Raven intitulata „Crib and Rosa”. Sa nu uitam ca inca vorbim de Vechiul Bulldog Englezesc, sau Old English Bulldog.

In aceasta perioada, emigrantii in Lumea Noua, au dus cu ei si acesti caini pentru a le fi de folos in mediul ostil despre care aflasera atatea povesti fiind inca acasa.

Ce caine ar fi putut fi mai de folos colonistilor Americii decit unul care nu stia de frica nici unui pradator?

In 1835, odata cu cresterea accesului la educatie in Imperiul Britanic, lumea intelege cruzimea luptelor de animale si se promulga de catre Parlamentul Britanic decretul numit: „Cruelty to Animals Act – Actul despre cruzimea impotriva animalelor”.

Din acest moment istoria bulldogilor se desparte in doua directii. Una, cea din Anglia unde in lipsa carnivorilor mari pe insula, a modernizarii exploatarilor zootehnice si a interzicerii luptelor de animale, cainele ce fusese legendar nu cu mult timp in urma, devine tot mai inutil si este amenintat de extinctie, alta, cea din continentul american de nord, unde fermierii sunt nevoiti sa se bizuie mult pe caini rustici, harnici si curajosi, intre care, bulldogul ocupa un loc de frunte.

Pe insula britanica, odata cu debutul expozitiilor canine in anul 1859, un grup de entuziasti a inceput o noua selectie a bulldogilor, in conformitate cu noile idei chinologice, in directia care a dus la ceea ce cunoastem azi ca Bulldog Englez.

tip bully-Maddock ABK' Nuka femelă

Acesta a devenit mult mai indesat si mic, cu botul mult mai turtit, probabil pentru a avea un aspect mai adorabil. Astfel s-au indepartat din rasa toate exemplarele care semanau cu Crib si Rosa in favoarea noii rase.

Din punctul de vedere al chinologiei europene, vechiul bulldog a disparut si lumea a uitat de cainii pionierilor americani astfel incat numele de bulldog a fost transferat bulldogilor englezi si francezi.

Cand moda expozitiilor canine a ajuns in Statele Unite ale Americii, acestea erau inca afectate de Razboiul Civil. In vreme ce New York, Boston si Philadephia erau importante centre comerciale sudul Statelor Unite ale Americii era privit ca o zona inapoiata si saraca, locuita de „taranoi”. Desigur, pretentia acestora de a numi „bulldogi” caini atletici si agili pe care-i selectau la ferme era privita cu amuzament de chinologii vremii care lucrau asiduu la definirea bulldogilor pe tiparul modern al bulldogului englez.

Mult timp rasa americana a purtat nume variate: Old Time Bulldog, Working Bulldog, Pit Bulldog, Old Southern White sau Georgia Giants sau White English Bulldog. Acest bulldog era popular si cunoscut in sud, dar nu prezenta caracteristicile unui „ciine modern” pentru a ajunge la moda. Pentru fermierii sudisti, moda literaturii chinologice si a pseudo-istoriilor diferitelor rase de caini nu insemna mai mult decit divertisment. Pentru acestia valoarea unei rase era direct proportionala cu numarul de exemplare rustice si capabile sa-si faca treaba. Restul era doar amuzament.

Astfel incepe istoria moderna a bulldogilor de tip vechi. Fermierii sudisti, mai ales dupa Razboiul Civil, au trait in multe lipsuri astfel incat a aparut o masa de fermieri mici care munceau greu si chibzuiau cu atentie micile lor avutii.  Ei au folosit bulldogii asemenea englezilor medievali, la munci diverse care presupuneau putere, curaj si fizic atletic. Descrierea sarcinilor acestor bulldogi de ferma par desprinse din cartea lui John Caius: manau vitele, controlau taurii, prindeau porcii salbaticiti, pazeau ferma de rauvoitori si de orice pradator, inclusiv caini salbaticiti, lupi si pume. De obicei o familie tinea un singur bulldog pentru ca intr-o perioada in care hrana era de pret era de negandit sa o risipesti pe animale. Asadar acesta trebuia sa poata si sa vrea sa faca toate muncile incredintate lui la ferma. Uneori fermierii tineau o pereche sau cel mult pastrau o femela tinara, alaturi de mama ei, pentru a perpetua o linie de calitate. Dar foarte rar tinea careva doi masculi sau mai mult de doua femele. Astfel incat pentru timp indelungat selectia bulldogilor la ferme s-a facut exclusiv dupa criterii practice in care capacitatea cainilor de a indeplini muncile cotidiene era conditia primara. Desi culoarea nu pare sa fi constituit o preocupare, numele dat rasei in anumite zone indica o preferinta timpurie pentru culoarea alba pe suprafata mare de exemplu Old Southern White (engl. white = alb). Uneori fermierii au separat bulldogii albi de cei tarcati si se cunoaste pana azi despre existenta asa numitilor “Brindle Bulldogs”, mai indesati si scunzi. Alte culori precum negru sau albastru au aparut rar in rasa si atitudinea generala a fost mereu ca sunt culori nedorite, eliminate prin selectie.

Oricat pare de socant celor tributari chinologiei europene, bulldogii din fermele americane au continuat sa fie priviti exact ca in vechime, nu ca o rasa, ci ca un tip de caine utilitar.

Istoria moderna a  bulldogilor americani incepe imediat dupa Al Doilea Razboi Mondial si debutul miscarii de constituire ca rasa ii este creditat lui John D. Johnson.

Acesta, alaturi de Alan Scott si alti entuziasti s-au organizat si au colaborat la inceput cu UKC apoi cu NKC si ARF in vederea constituirii bulldogilor americani ca rasa.

tip bully-Bull of  Crown Rammstein of Maddock ABK mascul

Desi la inceputul anilor '70 ai secolului trecut, bulldogii lui J.D. Johnson erau similari cu ai lui A. Scott, in scurt timp, au inceput selectii diferite si au format grupuri care au urmat o tendinta sau cealalta.

Bulldogii lui Johnson au devenit mai masivi, inalti si grei, iar ai lui Scott, mai supli si usori. In curind intre bulldoggeri se va vorbi despre tipul Johnson si despre tipul Scott de bulldogi americani iar masivitatea tipului Johnson va fi pusa pe seama infuziilor cu caini grei precum Dog de Brodeaux, Mastino si chiar Saint Bernard, iar unele caracteristici ale tipului Scott au fost puse pe seama infuziilor de American Pitbull Terrier si Dog Argentinian. Daca unele infuzii au fost recunoscute, precum in cazul tipului Johnson, infuzia cu bulldog englez si bandog modern, iar in cazul tipului Scott cu pitbull, altele nu au fost recunoscute sau dovedite niciodata ba chiar mai mult, par sa fie simple presupuneri.

Intre tendintele celor doua tipuri s-au situat crescatorii de Old Southern White, precum Lem Miller si cei care refuzau impartirea pe tipuri a rasei facand monte intre cele mai bune exemplare din tipul Scott si tipul Johnson asa numitii crescatori ai tipului hibrid. Dintre acestia amintim pe Kyle Symmes, Matt Boyd si Greg Souza.

Azi exista mai multe organizatii si asociatii se ocupa cu selectia si promovarea bulldogilor americani, mentionam – primul registru de origine exclusiv pentru bulldogii americani – American Bulldog Association - ABA si American Bulldog National Alliance - ABNA – asociatie organizatoare de evenimente cu reprezentanti in mare parte a lumii, iar in Europa, cea mai veche organizatie pentru rasele canine vechi - ARFE.

In România, pasionatii rasei se aduna incepind din 2007 sub egida ASPBAR - BullRoMania.

tipul hibrid-Sogor's Bruce of SJKids mascul

Rasa nu este recunoscuta de FCI, in principal datorita faptului ca primul pas pentru recunoasterea rasei trebuie facut din tara de origine, iar crescatorii si proprietarii americani nu doresc sa initieze acest demers, privind cu ingrijorare filozofia de selectie a raselor de lucru in cadrul FCI si totodata simtindu-se confortabil reprezentati de asociatiile si cluburile lor. Totusi bulldogii americani pot participa la expozitii FCI/AChR pentru CAC dar nu si la CACIB. Relevanta acestor participari este aprig dezbatuta de pasionatii rasei care inclina sa favorizeze expozitiile cluburilor de rasa.

In România, bulldogii americani au existat inainte de anul 2000, dar o activitate mai coerenta a inceput dupa aceasta data.

In 2008 a avut loc prima expozitie de club, la Timisoara, arbitru fiind d-nul Greg Souza, la vreme aceea presedintele ABNA sub sigla BullRoMania in organizarea noastra, a celor de la SJKids ABK. Acesta a fost inceputul activitatilor competitionale si de organizare.

Anul acesta (2013), in organizata de Transilvanian Bulls a avut loc cea mai recenta expozitie BullRoMania la Dej.

In prezent România poate prezenta bulldogi americani cu multe titluri de club, recunoscute international dar si titluri FCI/AChR.

Aspect exterior si dimensiuni


Bulldogul american este un caine de dimensiuni de la mediu la mare, atletic cu o mare putere, o agilitate pe masura si un temperament stabil si indraznet. Aspectul general exprima incredere in sine, inteligenta si atentie. O silueta puternica, solida si compacta, cu osatura masiva este caracteristica masculilor in vreme ce aceste caracteristici sint mai rafinate la femele.

O atitudine plina de incredere fata de alti ciini este acceptata.

tip hibrid-Sogor's Bruce of SJKids - mascul

Capul este recomandat sa fie masiv si larg, in proportie armonioasa cu marimea corpului cainelui. Crestetul plat ii permite incadrarea intr-un patrat, intre ochi exista o adancitura specifica ce defineste un stop adanc si distinctiv. Musculatura falcilor este proeminenta. Dupa cum am mentionat, exista doua tipuri morfologice: tipul bully (numit anterior Johnson si Classic) si tipul standard (numit anterior Scott si Performance).

Bulldogul american – tipul standard are un aspect atletic mai usor dar cu oase puternice si musculatura buna fiind usor de identificat ca bulldog american. Orice scadere a aparentei de bulldog american este un defect major. Are linia superioara a spatelui dreapta, forma capului se poate incadra intr-un paralelipiped sau in conturul unui trunchi de piramida patrata, cu botul usor alungit avind muscatura in prognatism strans dar prezentand un stop frontal bine definit.

tip standard-SJKids' Jojo femela

Bulldogul american – tipul bully este mai compact, cu aspect de caine mai puternic, cu oase solide si muschi bine reprezentati dar ramanand atletic si usor de recunoscut ca bulldog american. Orice lipsa de asemanare cu bulldogul american este defect major. Acesta are linia superioara a spatelui dreapta sau usor ridicata spre posterior, un cap care poate fi incadrat fie intr-un paralelipiped, fie intr-o sfera, cu botul putin mai scurt decat tipul standard si cu un stop mai pronuntat.

tip bully Opreanu's Mack Daddy of SJKids- mascul

ABNA precizeaza ca: “Desi rasa bulldog american cuprinde doua tipuri, diferentele dintre acestea nu sint mari, ambele tipuri fiind usor de identificat ca bulldogi americani. Amindoua tipurile se misca usor degajind forta si agilitate si fiind cu respiratie sanatoasa. Extremele si exagerarile in ambele tipuri vor fi penalizate in acord cu severitatea devierii.” Masculii pot masura intre 56 si 66 cm la greaban iar femelele intre 53 si 64 cm la greaban. Este important ca greutatea sa fie proportionala cu inaltimea la ambele tipuri.

Culorile selectate in cadrul rasei sint: alb solid, alb cu diferite umbre si grade de tigrat, rosu sau brun rosiatic, diferite  grade de tigrat, rosu si brun cu zone albe. Urmatoarele culori duc la descalificari in expozitiile de conformitate cu standardul: tigrat, maro, rosu, brun rosiatic integral fara alb vizibil, negru sau negru cu pete de foc, albastru sau  albastru marmorat in orice grad sau orice pata duce de asemenea la descalificare. Blana este scurta, maxim 2,5 cm lungime, cu textura care variaza de la moale la aspra.

tip bully Opreanu's Mack Daddy of SJKids- mascul1

Personalitate


Bulldog-ul American trebuie sa fie un caine echilibrat dar indraznet. Temperamentul sau a fost principala calitate pretuita de fermierii americani. Paza casei, a familiei si a animalelor si pasarilor fiind in grija sa, acesta a fost selectat sa aiba o afectiune fata de famile si copii mai presus de orice umbra de indoiala, dar un curaj implacabil si o perseverenta neabatuta, indreptate catre orice fiinta suspectata ca ar pune in pericol ceea ce el pazeste. Pentru ca era adesea singur, bulldogul american a fost nevoit sa-si dezvolte o trasatura rara printre caini- independenta. Acesta trasatura este adesea confundata cu incapatinarea.

Asocierile cu temperamentul terrierilor de tip bull sunt datorate in principal ecourilor anilor in care s-au facut experimente de selectie pentru lupte dar acestea sint astazi anacronice si reflecta o crasa ignoranta chinologica.

Relatiile cu familia si casa

 tip bully-SJKids' Criș of Half and Half - mascul

Bulldog-ul American este prin execelenta un caine de familie. Aceasta rasa poate face atat de multe pentru familia sa incat e adesea numit, cainele care face tot. Avind o mare rezistenta la durere  si o afectiune speciala pentru copii, pot fi prezenti in mijlocul familiilor numeroase unde pot fi obiectul atentiei directe a copiilor. Totusi datorita faptului ca sint caini solizi, trebuie supravegheati pentru ca pot rasturna din joaca chiar si adulti. Multi proprietari de bulldog american sustin ca au observat cum acestia trateaza diferit membri familiei, fiind delicati cu cei slabi si adaptindu-se cu usurinta stilului “barbatesc” de relationare.

Dresajul


Bulldogii americani au nevoie de socializare cit mai timpurie, in functie de indeplinirea schemei de vaccinare. Acest lucru se datoreaza faptului ca este un caine protectiv, care se impune si este independent.

Este necesar ca puiul de bulldog american sa cunoasca multi caini si alte animale intilnindu-le regulat. Socializarea cu oamenii trebuie facuta in functie de sarcina pe care i-o incredintati. Daca este un ciine de familie, socializati-l intens lasandu-l sa cunoasca multi oameni.

Ca o particularitate, mentionam, necesitatea ca puii de bulldog american sa fie invatati de mici sa asculte fara ezitare de comanda de a lasa din gura. Aceasta comanda trebuie sa fie data cat mai des, astfel incit atunci cind este nevoie, bulldogul american sa elibereze “prada” sau “agresorul” din priza.

tipul standard - Arapaho of MSK

Daca il pregatiti pentru protectie sau paza, apelati la un specialist. Datorita perseverentei sale, a curajului, fortei si fermitatii prizei cu falcile, nu este recomandat sa incercati tehnici de pregatire pentru activitati de paza, protectie, atac fara indrumarea unui profesionist experimentat care sa cunoasca bine rasa.

Bulldogul american nu poate fi cu usurinta re-educat pentru ca nu a fost selectat sa fie maleabil si schimbator. El este fidel educatiei primite si arata cu exactitate ce fel de om este acela care l-a crescut. Totusi, sa nu uitam, ca o caracteristica pretuita de pasionatii rasei este independenta, nu o confundati cu incapatinarea dar asteptati-va oricind ca bulldogul american sa “aiba propria opinie”.

Aspecte particulare

 

O particularitate a rasei este ca prezinta doua tipuri morfologice, tipul standard si cel bully. Dar, cum am mentionat anterior, din punctul de vedere al geneticii exista tipul standard, tipul bully si tipul hibrid - acesta din urma reprezentand exemplarere rezultate din imperecheri care implica diferite procente din primele doua tipuri. Aceste directii de selectie produc o diversitate morfologica semnificativa care este greu de inteles de cei tributari selectiei centrate pe rezultatele obtinute in ringurile de expozitie.

Boli si afectiuni curente

 

Ca si alte rase de caini de talie mare, este predispus la aparitia displaziei de sold si de cot. Unele linii, in special acele linii de bully in care s-a ales o selectie spre extremele bully ale rasei s-au inregistrat un numar ingrijorator de probleme cardiace fatale.

Media de viata aproximata este de 14 ani.

 

Articol scris de Dan Sabau - Canisa SJKids' American Bulldog Kennels

Forum:American Bulldog - cel mai barbat intre caini

 

 

 

 

21.11.2013

Animale.ro

Contribuie la descriere