Prin navigarea pe acest site, iti exprimi acordul cu privire la politica de folosire cookies. Detalii

Ara Auster (Severe Macaw)

Papagalii Ara austeri sunt curiosi, neastamparati si jucausi. Chiar daca nu le place sa fie mangaiati la fel de mult ca papagalilor Ara albastri-aurii, ei sunt pasari incantatoare datorita personalitatilor lor prietenoase.

 

Taxonomia


Regnul: Animalia
Increngatura: Chordata
Clasa: Aves
Ordinul: Psittaciformes
Familia: Psittacidae
Subfamilia: Psittacinae
Genul: Ara
Specia: Ara severa


Papagalii Ara austeri (Ara severa) au o arie larga de raspandire din Panama in jos pe coasta pacifica a Anzilor Cordilieri pana in Ecuador. Arealul lor se extinde de asemenea in estul Anzilor pe coastele muntoase ale Bazinului Amazonian pana in Bolivia si in nord-est pana in Surinam. Ei se hranesc cu fructele disponibile pe plan local si in special cu fructele de palmieri, seminte, nuci si muguri.


Aspectul exterior si dimensiunile

Papagalii Ara austeri sunt papagali Ara mici si verzi. Sunt asemanatori ca infatisare cu papagalii Ara militarosi, dar au fruntea de culoarea castanei. Pielea faciala dezgolita este extinsa si de culoare alba si prezinta siruri de pene negre care formeaza linii, iar pe umeri este prezenta o pata de culoare rosie-portocalie. Coada lor este lunga si conica si prezinta un colorit maroniu si albastru. Marcaje distinctive: sunt papagali Ara predominanti verzi, cu marginile si fata interna ale aripilor rosii, fruntea, marginile obrajilor si barbia maron inchis de culoarea castanei, partea superioara a cozii maro rosiatic pana la verde spre mijloc si cu varful albastru, in timp ce partea inferioara a cozii este rosu inchis. Inelele perioculare sunt albe, ciocul este negru, iar picioarele sunt gri deschis.
Papagalul Ara auster poate atinge o greutate corporala in jur de 200-1700 g si o lungime a corpului de 75-85 cm.


Personalitatea

Tinerii papagali Ara crescuti de om sunt foarte adaptabili si in general, foarte usor de mangaiat de multe persoane. Papagalii Ara pot fi extraordinare pasari de companie, desi unii dintre ei au tendinta de a deveni distanti si reci. Papagalii Ara austeri nu sunt atat de galagiosi ca papagalii Ara de talie mare. Acesti papagali Ara pot vorbi, dar au o capacitate limitata de a imita.
Papagalii Ara sunt jucausi si le place sa ciuguleasca. Trebuie intotdeauna sa le puneti la dispozitie jucarioare, bucati de lemn pe care sa le poata ciuguli si ramuri de arbori nontoxici. Pentru a-i feri de pericole si accidente, papagalilor Ara de companie nu trebuie sa li se permita sa stea liberi si nesupravegheati in casa, deoarece acestia pot gasi adesea articole toxice sau periculoase. Trebui socializati cu cat mai multe persoane si expusi unei varietati de situatii cum ar fi colivii noi, jucarioare, vizite la medicul veterinar, imprietenirea cu apropiatii familiei, scurtarea aripilor si a unghiutelor, etc. pentru a evita dezvoltarea fricii de necunoscut.


Adapostirea

Papagalii Ara sunt foarte activi si ar trebui sa le puneti la dispozitie cea mai mare colivie pe care spatiul si bugetul vi le permit. Colivia trebuie sa fie suficient de spatioasa incat sa-i permita pasarii sa-si deschida aripile fara sa atinga marginile acesteia si sa se poata misca cu usurinta intre doua stinghii, altfel se poate instala atrofia musculara, conducand la imposibilitatea pasarii de a mai putea zbura. Un exemplu de marime corespunzatoare pentru o colivie suspendata pentru papagalii Ara austeri este de 0,9 x 0,9 x 1,8 m sau 1,2 x 1,2 x 2,4 m, desi cu cat colivia este mai mare cu atat este mai bine. Coliviile vor trebui suspendate la circa 0,9-1,2 m de sol.
Coliviile pentru papagalii Ara austeri trebuie sa fi construite din sarma tare, chiar daca ei nu sunt atat de mari distrugatori ca papagalii Ara de talie mare. Puteti folosi o sarma de 14 cu ochiuri de 2,5 x 2,5 cm pentru majoritatea perechilor. Multi dintre ei invata sa-si deschida incuietorile coliviilor, astfel ca este foarte probabil sa trebuiasca sa folositi lacate sau zavoare cu siguranta pentru a va asigura ca papagalul vostru nu poate evada. Ideal ar fi ca papagalilor Ara de companie sa li se puna de asemenea la dispozitie o colivie mare plasata afara, pentru bai si miscare.


Hranirea

Toti papagalii Ara au nevoie de multa energie. O mare parte a alimentatiei lor naturale, in special nucile de palmier, este bogata in uleiuri si calorii.


Papagalii Ara trebuie hraniti cu o dieta special conceputa (granulata sau extrudata) suplimentata cu fructe si legume proaspete pentru a adauga varietate si pentru a le stimula psihicul. Din aceste tipuri de diete, papagalii Ara austeri ar trebui sa primeasca circa o treime de ceasca, suplimentata cu inca o treime de ceasca de fructe si legume proaspete. Legumele si fructele vor fi spalate bine inainte de administrare pentru inlaturarea murdariei si a pesticidelor. Asigurati-le o varietate larga de alimente proaspete cum ar fi legumele verzi si galbene, fructe, pepeni si nuci (1-2 migdale, ca delicatese). Printre favoritele lor sunt broccoli (nu mai mult de 2 ori pe saptamana), morcovii, frunzele de salata, fasolea verde, castravetii, rosiile, portocalele (fructele bogate in acid – acid citric – trebuie administrate in cantitati limitate), merele, capsunile, bananele, strugurii, pepenii, kiwi, mango, papaya si perele. Nucile pot fi reprezentate de nuci ale nucului negru, pecan, macadamia, migdale si alune. Arahidele sunt adesea contaminate cu mucegaiuri si vor trebui initial deschise pentru a fi verificate in acest sens.


Cantitati mici de seminte pot fi la fel de bine oferite ca si „atentii”, in special ca recompense pentru un bun comportament. Desi acestea sunt foarte apreciate de papagalii Ara, ele nu reprezinta cea mai nutritiva mancarica. Se gasesc amestecuri de seminte speciale pentru Ara, care contin de obicei seminte de floarea-soarelui, un mix de alte seminte, nuci si chiar unele fructe uscate. Multe dintre aceste amestecuri special concepute pentru papagalii Ara sunt etichetate drept vitaminizate, dar in general vitaminele sunt aplicate pe cojile semintelor, astfel ca se pierd atunci cand pasarea decojeste samanta, ca sa o consume. Suplimentele vitaminice nu sunt necesare in cazul pasarilor care sunt hranite cu o astfel de dieta completa special conceputa pentru papagalii Ara. Papagalii Ara care sunt hraniti numai cu seminte trebuie sa primeasca zilnic un supliment vitamino-mineral. In pet-shopuri le gasiti sub forma de solutii care se administreaza cu usurinta in apa de baut. Cu toate acestea, aceasta forma de administrare nu este cea mai indicata. Multe vitamine se descompun rapid in apa. Vitaminele complexului B nu au un gust placut (amar), astfel ca majoritatea producatorilor adauga zahar ca sa le atenueze gustul. Combinatia dintre zahar si vitamine in apa si obiceiul pasarii de a baga in ea mancare si excremente duc la un amestec foarte nepotrivit si reprezinta un mediu prielnic de dezvoltare a bacteriilor. Ideal este ca vitaminele sa fie introduse in mancarurile moi. Spre exemplu, o alegere buna sunt cartofii dulci, iaurtul (in cantitati reduse) si terciul de ovaz, dar la fel de bine, ele pot fi stropite pe legumele si fructele suculente, moi.


Nu vor fi oferite niciodata papagalilor Ara cafea, ciocolata, alimente cu continut excesiv de zahar, bauturi alcoolice sau avocado. De asemenea, papagalii nu au nevoie de uruiala.


Papagalii Ara vor trebui hraniti de cel putin o data pe zi, dar cum administrarea hranei poate fi un bun prilej de interactionare cu pasarea voastra, este o idee buna sa-i oferiti hrana suplimentara sau diferite atentii pentru recompensarea comportamentului bun. Papagalilor Ara le va face o placere deosebita sa ia micul dejun cu tine, acesta fiind un moment potrivit in care sa le oferiti vitaminele suplimentare.


Papagalii Ara austeri sunt dificil de hranit din mana de la o varsta foarte frageda. Puteti sa va angajati la acest lucru numai daca aveti experienta. In sens contrar, este de preferat ca hranirea puisorilor sa se faca de catre un crescator. Trebuie sa aveti in vedere, ca aceasta specie de papagali necesita o dieta bogata in grasimi si un adaos de proteina, in special la o varsta frageda. O mica cantitate de unt de arahide (circa 15-20% din greutatea corporala a papagalului), nuci de macadamia ternifolia sau de seminte de floarea-soarelui pot fi adaugate pentru a creste nivelele de proteina si grasime. Cantitatea de hrana oferita manual trebuie sa reprezinte aproximativ 10-12% din greutatea corporala a pasarii la fiecare masa.


Apa proaspata trebuie asigurata in permanenta. Papagalilor le place sa-si inmoaie mancarica in apa, asa ca aceasta va trebui schimbata mai des decat in cazul altor specii de pasari de colivie. Vasele trebuie pastrate curate, pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor, si trebuie spalate zilnic.


Aspecte particulare


Ingrijirea
- Imbaierea sau dusarea frecvente sunt vitale pentru mentinerea in bune conditii a pielii si a penajului. Pasarile pot fi spreiate si lasate sa se usuce intr-o camera calda sau la soare sau pot fi uscate cu ajutorul unui uscator de par. Un mod ideal de a imbaia papagalii Ara este de a-i pune intr-o colivie plasata afara in aer liber, de a-i stropi cu un furtun si de a le permite sa se usuce in soare. De asemenea, poti sa incerci sa iei pasarea cu tine la dus.
- Papagalii Ara sunt zburatoare puternice si cea mai mare putere de ridicare o au penele principale implicate in zbor. Majoritatea penelor principale implicate in zbor (cele 10 pene aflate cel mai aproape de varful aripii) trebuie scurtate pentru a-i impiedica sa zboare, dar se va avea in vedere ca acestea sa fie taiate numai atat cat pasarea sa poata plana la sol. Evitati scurtarea penelor secundare (cele 10 pene aflate cel mai aproape de corp). In general, este indicat sa scurtati egal cele doua aripi. Daca scurtati numai una dintre ele, pasarea isi va pierde echilibru, se va impletici si se poate rani in incercarea de a plana la sol. De asemenea, aveti grija la „penele de sange” (pana imatura, in crestere, mai mare si mai moale decat teaca unei pene mature) si evitati sa le rupeti sau sa le scurtati. Daca este taiata o pana de sange, papagalul poate suferi o hemoragie puternica. Penele mature nu au nervi in teaca si taierea lor nu este dureroasa. Scurtarea aripilor face pasarea mai linistita si mai dependenta si totodata te va ajuta sa-ti menti companionul departe de accidente. Frecventa scurtarii aripilor variaza in functie de cat de rapid naparleste pasarea ta dupa aceasta manopera. Daca penele incep sa creasca din nou si papagalul tau se poate inalta cu usurinta, aripile vor trebui scurtate din nou.
- Taierea ghearelor cu regularitate va va ajuta sa va imbunatatiti de asemenea relatia cu companionul vostru. Folosirea stinghiilor din beton sau dintr-un material abraziv, ii va ajuta sa inlature varfurile ascutite, dar nu va reduce lungimea gherutelor. Din acest motiv, periodic, gherutele vor trebui scurtate sau pilite. Aceasta manopera este bine sa se initieze inca de cand pasarea este tanara pentru ca aceasta sa se poata obisnui cu ea.

 

Activitatea reproducatoare
- Papagalii Ara austeri se imperecheaza destul de bine in captivitate. Sezonul de imperechere este de obicei primavara si la inceputul verii, dar unele perechi se pot imperechea aproape tot anul.
- Femela depune de regula 2-4 oua si numai in anumite situatii mai multe. Perioada de incubatie dureaza circa 23-26 zile.
- In timpul sezonului de imperechere, pentru stimularea reproducerii, in dieta papagalilor Ara austeri vor trebui adaugate suplimente de seminte cu un continut ridicat in grasimi, de tipul celor de floarea-soarelui. Proprietarii care nu au experienta in hranirea puilor din mana, vor trebui sa le permita parintilor sa-si hraneasca puii in primele cateva saptamani.
- Papagalilor Ara austeri le plac mai mult cutiile-cuibar din lemn verticale (30 x 30 x 60 cm) decat cele orizontale. De asemenea, papagalilor Ara trebuie sa li se ofere suficient material de ciugulit. Talasul de pin reprezinta un excelent asternut pentru cutiile-cuibar.
- Cand papagalii Ara se imperecheaza, zgomotul si distanta fata de vecini trebuie luate in considerare.
- Agresiunea intre parteneri este neobisnuita la papagalii Ara. Legaturile care se creaza intre parteneri sunt puternice, dar nu dureaza obligatoriu intreaga lor viata.

 

Sexarea papagalii Ara austeri
- Speciile genului Ara nu prezinta un dimorfism sexual evident (diferente vizibile intre sexe) si prin urmare, examenul endoscopic (sexarea chirurgicala) sau tehnicile de laborator (testare ADN) sunt necesare pentru determinarea exacta a sexului.
- Sexarea chirugicala este o metoda limitata in cazul pasarilor foarte tinere la care gonadele nu sunt complet diferentiate.
- Noile metode de sexare pe baza ADN-ului sunt non-invazive, exacte, rapide si sigure. Este necesara o mica cantitate de sange, probele putand fi recoltare in urma scurtarii unghiilor sau a venipunctiei. Stresarea pasarii este mult minimalizata in cazul acestei tehnologii. Puii pot fi sexati prin aceasta metoda la orice varsta.
- Masculii sunt de regula mai mari si au capetele mai masive decat femelele.
- Raportul intre sexe la pasarile capturate din salbaticie este in favoarea masculilor. Acesta a condus la hibridizarea frecventa a papagalilor Ara albastri-aurii, care au un raport intre sexe in favoarea femelelor. Hibridul rezultat a fost denumit papagalul Ara Catalina.

Boli si afectiuni curente

Papagalii Ara auster sunt pasari relativ rezistente si sanatoase. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

Boala dilatarii proventriculare este o afectiune virala fatala. Nu se cunoaste cu exactitate agentul cauzal al acestei boli, dar se stie ca virusul ataca centrii nervosi ai tractului intestinal, afectand digestia. Perioada de incubatie poate fi chiar de pana la un an, iar pasarile bolnave pot supravietui si raspandi virusul o perioada lunga de timp. Boala este greu de diagnosticat si deocamdata nu se cunoaste niciun tratament pentru aceasta.

Smulsul penelor. Acest comportament are multe cauze si poate deveni un obicei greu de eliminat. Unele dintre cauze sunt reprezentate de plictiseala, frustrarea sexuala, boli ale pielii, stari toxice, dezechilibre hormonale si alergii.

Papiloamele orale si cloacale sunt excrescente cauzate cel mai probabil de un herpesvirus si pot fi contagioase. Parintii afectati nu trebuie lasati sa-si hraneasca puii.

Psitacoza (clamidioza), cunoscuta si ca ornitoza sau febra papagalilor, este o boala bacteriana ce poate fi transmisa oamenilor. Aveti grija ca fiecare pasarea noua pe care o achizitionati sa fie testata de psitacoza.

Ciugulirea penelor de zbor si din coada la tineret este un comportament comun al papagalilor Ara tineri, in special in cazul acelora tinuti mai multi la un loc. Pentru prevenirea acestui comportament defectuos, asigurati-va ca puii de papagal Ara au suficiente materiale si jucarioare de rontait.

Infectiile bacteriene, virale si micotice. Multe bacterii si ciuperci obisnuite pot cauza infectii mai mult sau mai putin severe la pasari. Pentru a preveni aparitia acestora, mentineti colivia si recipientele pentru hrana si apa curate. Nu administrati niciodata pasarii alimente de a caror prospetime nu sunteti siguri si nu lasati mancarea umeda mai mult de patru ore in colivie.

Sindromul ghearei contractate la pui. Daca sesizati ca puiul vostru de papagal Ara are ghearele umflate, duceti-l imediat la medicul veterinar, care va incerca sa remedieze problema. De obicei, acest lucru se face chirurgical. Cresterea umiditatii in casa poate ajuta la prevenirea aparitiei ghearelor contractate.

Malformatiile ciocului la pui pot fi consecinta unei diete inadecvate cu calciu si a unor proceduri de hranire din mana care pot conduce la deformarea ciocului. Malformatia poate fi corectata daca medicul veterinar face consultul pasarii inainte ca ciocul sa se intareasca definitiv.

Pancreatita, din nefericire, are in principal cauze necunoscute. Totusi, ca si la alte specii, ea apare in asociere cu obezitatea, continutul ridicat in grasimi al dietei consumate si reproducerea, la femele.

Alergiile, mai ales la papagalii cacadu, sunt sesizate destul de frecvent la papagalii Ara auster, avand caracter sezonier si fiind exprimate prin stranut si curgerea nasului. De asemenea, pot aparea reactii alergice serioase si cronice, daca sunt tinuti impreuna cu papagalii cacadu.

Bolile rinichilor – guta apare mai frecvent la puii de Ara. Ea poate fi diagnosticata in urma testelor de sange si este tratabila, daca este sesizata la timp. Puii de papagal Ara sunt foarte sensibili la vitamina D, asa ca nu adaugati vitamine suplimentare la o dieta preparata comerciala de hranire din mana.

Intoxicatiile cu diferite toxice si metale grele. Multe din articolele din caminul vostru pot fi toxice sau periculoase pentru pasarile voastre exotice. Intoxicatia cu teflon poate aparea daca aceste vase sunt supraincalzite si emana vapori toxici. Pasarile ingera articolele ce contin plumb, cum ar fi plumbi de undita, zugraveala veche. Unele produse de curatat, unele parfumuri, fixativele de par, alte produse cosmetice, lumanarile parfumate pot de asemenea sa creeze probleme la pasarile voastre de colivie.

Ca si la majoritatea celorlalte pasari, aceste probleme de sanatate pot fi prevenite printr-o dieta buna si o examinare de rutina a starii de sanatate a papagalului vostru. Vizitele anuale la medicul veterinar te pot ajuta sa-ti menti companionul intr-o stare excelenta.

Speranta de viata a papagalului Ara auster este de circa 30-40 de ani.

17.11.2008

Animale.ro

Contribuie la descriere