Prin navigarea pe acest site, iti exprimi acordul cu privire la politica de folosire cookies. Detalii

Ara cu gatul albastru (Blue-Throated macaw)

Papagalii Ara cu gatul albastru sunt pasari pline de viata si galagioase, care necesita un spatiu de viata generos. Papagalii Ara cu gatul albastru nedomesticiti, din salbaticie, sunt timizi si retrasi, dar pasarile hranite cu mana, crescute in captivitate, sunt foarte neastamparate, curioase si sociabile.
Pot fi regasiti intr-o zona redusa din regiunea Pantanal, Bolivia, o vale indundabila din provincia Beni (nordul Boliviei). Informatiile cu privire la aceasta specie sunt inca destul de reduse datorita faptului ca biologii i-au observat pentru prima data de putin timp.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Taxonomia


Regnul: Animalia
Increngatura: Chordata
Clasa: Aves
Ordinul: Psittaciformes
Familia: Psitacidae
Subfamilia: Psitacinae
Genul: Ara
Specia: Ara glaucogularis


Populatia din salbaticie este foarte redusa, cel mai probabil de circa 100-1000 exemplare. De fapt, deoarece se reproduc bine in captivitate, este foarte posibil ca existe mai multe exemplare in captivitate decat in libertate. In salbaticie, ei populeaza padurile din apropierea raurilor si crangurile de palmiei, care formeaza insule de habitat pe pasuni. Se hranesc cu fructele disponibile in zona, in special cu fructele de palmier, nuci si muguri.


Din nefericire, aceasta specie de papagali, pe langa multi altii, este prinsa pentru comertul ilegal, chiar daca comertul international impune permise pentru import si export. Papagalii Ara cu gatul albastru nu sunt foarte des intalniti in captivitate, dar sunt disponibili in Statele Unite, puii avand un pret de vanzare incepand de la 3500$).


Aspectul exterior si dimensiunile


Papagalii Ara cu gatul albastru, uneori denumiti si Ara Caninde, sunt deseori confundati cu binecunoscutii Ara albastri-aurii. Intr-adevar ei sunt asemanatori ca si coloratie cu acesta, dar sunt mai mici (circa 85 cm) si au gatul albastru. Papagalii Ara cu gatul albastru sunt pasari frumoase, avand coloritul de un albastru marin stralucitor pe regiunile dorsale (superioare – o idee mai intens decat la un Ara albastru-auriu) si aurii pe regiunile ventrale. Portiunea de piele dezgolita de pe fata este alba si prezinta randuri de pene albastre, formand linii. Aceasta piele faciala se inroseste cand pasarea se emotioneaza, iar coada ei este lunga si conica, albastra la suprafata si aurie dedesubt.


Pasarile tinere care inca nu au atins maturitatea du ochii inchisi la culoare, culoare care se schimba periodic de la negru la gri, alb sau galben. Aceasta caracteristica poate fi utilizata pentru a estima varsta papagalului Ara.


Papagalul Ara cu gatul albastru adult poate atinge o lungime a corpului in jur de 85 cm si o greutate corporala de circa 750 g.


Personalitatea

Papagalii Ara sunt foarte inteligenti si sunt relativ usor de dresat. Sunt preferati pentru spectacole si dresura pentru scamatorii. Sunt pasari foarte curioase, neastamparate, jucause si le place sa rontaie. Trebuie sa le puneti intotdeauna la dispozitie jucarii, bucati de lemn si ramuri de arbori nontoxici. Desi lor nu le face la fel de multa placere sa fie mangaiati cum este cazul papagalilor Ara albastri-aurii, papagalii Ara cu gatul albastru sunt pasari incantatoare si pot trai lalolalta cu alte specii de pasari, intr-un aviariu, datorita personalitatii lor sociabile.


Tinerii papagali Ara sunt foarte adaptabili, dar trebui socializati cu cat mai multe persoane si expusi unei varietati de situatii cum ar fi colivii noi, jucarioare, vizite la medicul veterinar, imprietenirea cu apropiatii familiei, scurtarea aripilor si a unghiutelor, etc. pentru a evita dezvoltarea fricii de necunoscut. Papagalii Ara cu gatul albastru sunt pasari de companie excelente, chiar daca unii dintre ei au tendinta de a fi reci si distanti. Papagalii Ara pot fi foarte galagiosi, dar la fel de bine si distrugatori. Desi unii vorbesc, majoritatea papagalilor Ara au o abilitate limitata de a imita.


Adapostirea

Papagalii Ara sunt foarte activi si ar trebui sa le puneti la dispozitie cea mai mare colivie pe care spatiul si bugetul vi le permit. Colivia trebuie sa fie suficient de spatioasa incat sa-i permita pasarii sa-si deschida aripile fara sa atinga marginile acesteia (anvergura aripilor este de aproximativ 1 metru) si sa se poata misca cu usurinta intre doua stinghii. Un exemplu de marime corespunzatoare pentru o colivie suspendata pentru papagalii Ara mari este de 1,5 x 1,5 x 2,4 m, desi cu cat colivia este mai mare cu atat este mai bine. Coliviile vor trebui suspendate la circa 0,9-1,2 m de sol.


Intrucat papagalii Ara sunt puternici „ciugulitori”, construirea unei colivii durabile este foarte importanta. Coliviile construite din sarma tare, care sa reziste la ciugulit sunt o idee buna. Pentru cele mai multe specii de Ara este utilizata sarma sudata de 2,5 x 2,5 cm. Multi dintre ei invata sa-si deschida incuietorile coliviilor, astfel ca este foarte probabil sa trebuiasca sa folositi lacate sau zavoare cu siguranta pentru a va asigura ca papagalul vostru nu poate evada.


Ideal ar fi ca papagalilor Ara de companie sa li se puna de asemenea la dispozitie o colivie mare plasata afara, pentru bai si miscare.


Hranirea

Toti papagalii Ara au nevoie de multa energie. O mare parte a alimentatiei lor naturale, in special nucile de palmier, este bogata in uleiuri si calorii.


Papagalii Ara trebuie hraniti cu o dieta special conceputa (granulata sau extrudata) suplimentata cu fructe si legume proaspete pentru a adauga varietate si pentru a le stimula psihicul. Din aceste tipuri de diete, papagalii Ara cu gatul albastru ar trebui sa primeasca circa o treime de ceasca, suplimentata cu inca o treime de ceasca de fructe si legume proaspete. Legumele si fructele vor fi spalate bine inainte de administrare pentru inlaturarea murdariei si a pesticidelor. Asigurati-le o varietate larga de alimente proaspete cum ar fi legumele verzi si galbene, fructe, pepeni si nuci (2-3 nuci, ca delicatese). Printre favoritele lor sunt broccoli (nu mai mult de 2 ori pe saptamana), morcovii, frunzele de salata, fasolea verde, castravetii, rosiile, portocalele (fructele bogate in acid – acid citric – trebuie administrate in cantitati limitate), merele, capsunile, bananele, strugurii, pepenii, kiwi, mango, papaya si perele. Nucile pot fi reprezentate de nuci ale nucului negru, pecan, macadamia, migdale si alune. Arahidele sunt adesea contaminate cu mucegaiuri si vor trebui initial deschise pentru a fi verificate in acest sens.


Cantitati mici de seminte pot fi la fel de bine oferite ca si „atentii”, in special ca recompense pentru un bun comportament. Desi acestea sunt foarte apreciate de papagalii Ara, ele nu reprezinta cea mai nutritiva mancarica. Se gasesc amestecuri de seminte speciale pentru Ara, care contin de obicei seminte de floarea-soarelui, un mix de alte seminte, nuci si chiar unele fructe uscate. Multe dintre aceste amestecuri special concepute pentru papagalii Ara sunt etichetate drept vitaminizate, dar in general vitaminele sunt aplicate pe cojile semintelor, astfel ca se pierd atunci cand pasarea decojeste samanta, ca sa o consume. Suplimentele vitaminice nu sunt necesare in cazul pasarilor care sunt hranite cu o astfel de dieta completa special conceputa pentru papagalii Ara. Papagalii Ara care sunt hraniti numai cu seminte trebuie sa primeasca zilnic un supliment vitamino-mineral. In pet-shopuri le gasiti sub forma de solutii care se administreaza cu usurinta in apa de baut. Cu toate acestea, aceasta forma de administrare nu este cea mai indicata. Multe vitamine se descompun rapid in apa. Vitaminele complexului B nu au un gust placut (amar), astfel ca majoritatea producatorilor adauga zahar ca sa le atenueze gustul. Combinatia dintre zahar si vitamine in apa si obiceiul pasarii de a baga in ea mancare si excremente duc la un amestec foarte nepotrivit si reprezinta un mediu prielnic de dezvoltare a bacteriilor. Ideal este ca vitaminele sa fie introduse in mancarurile moi. Spre exemplu, o alegere buna sunt cartofii dulci, iaurtul (in cantitati reduse) si terciul de ovaz, dar la fel de bine, ele pot fi stropite de legumele si fructele suculente, moi.


Nu vor fi oferite niciodata papagalilor Ara cafea, ciocolata, alimente cu continut excesiv de zahar, bauturi alcoolice sau avocado. De asemenea, papagalii nu au nevoie de uruiala.


Papagalii Ara vor trebui hraniti de cel putin o data pe zi, dar cum administrarea hranei poate fi un bun prilej de interactionare cu pasarea voastra, este o idee buna sa-i oferiti hrana suplimentara sau diferite atentii pentru recompensarea comportamentului bun. Papagalilor Ara le va face o placere deosebita sa ia micul dejun cu tine, acesta fiind un moment potrivit in care sa le oferiti vitaminele suplimentare.


Papagalii Ara cu gatul albastru sunt destul de greu de hranit din mana de la o varsta foarte frageda. Puteti sa va angajati la acest lucru numai daca aveti experienta. In sens contrar, este de preferat ca hranirea puisorilor sa se faca de catre un crescator. Trebuie sa aveti in vedere, ca aceasta specie de papagali necesita o dieta bogata in grasimi si un adaos de proteina, in special la o varsta frageda. O mica cantitate de unt de arahide (circa 15-20% din greutatea corporala a papagalului), nuci de macadamia ternifolia sau de seminte de floarea-soarelui pot fi adaugate pentru a creste nivelele de proteina si grasime. Cantitatea de hrana oferita manual trebuie sa reprezinte aproximativ 10-12% din greutatea corporala a pasarii la fiecare masa.


Apa proaspata trebuie asigurata in permanenta. Papagalilor le place sa-si inmoaie mancarica in apa, asa ca aceasta va trebui schimbata mai des decat in cazul altor specii de pasari de colivie. Vasele trebuie pastrate curate, pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor, si trebuie spalate zilnic.


Aspecte particulare


Ingrijirea
- Imbaierea sau dusarea frecvente sunt vitale pentru mentinerea in bune conditii a pielii si a penajului. Pasarile pot fi spreiate si lasate sa se usuce intr-o camera calda sau la soare sau pot fi uscate cu ajutorul unui uscator de par. Un mod ideal de a imbaia papagalii Ara este de a-i pune intr-o colivie plasata afara in aer liber, de a-i stropi cu un furtun si de a-i permite sa se usuce in soare. De asemenea, poti sa incerci sa iei pasarea la dus cu tine.
- Papagalii Ara sunt zburatoare puternice si cea mai mare putere de ridicare o au penele principale implicate in zbor. Majoritatea penelor principale implicate in zbor (cele 10 pene aflate cel mai aproape de varful aripii) trebuie scurtate pentru a-i impiedica sa zboare, dar se va avea in vedere ca acestea sa fie taiate numai atat cat pasarea sa poata plana la sol. Evitati scurtarea penelor secundare (cele 10 pene aflate cel mai aproape de corp). In general, este indicat sa scurtati egal cele doua aripi. Daca scurtati numai una dintre ele, pasarea isi va pierde echilibru, se va impletici si se poate rani in incercarea de a plana la sol. De asemenea, aveti grija la „penele de sange” (pana imatura, in crestere, mai mare si mai moale decat teaca unei pene mature) si evitati sa le rupeti sau sa le scurtati. Daca este taiata o pana de sange, papagalul poate suferi o hemoragie puternica. Penele mature nu au nervi in teaca si taierea lor nu este dureroasa. Scurtarea aripilor face pasarea mai linistita si mai dependenta si totodata te va ajuta sa-ti menti companionul departe de accidente. Frecventa scurtarii aripilor variaza in functie de cat de rapid naparleste pasarea ta dupa aceasta manopera. Daca penele incep sa creasca din nou si papagalul tau se poate inalta cu usurinta, aripile vo trebui scurtate din nou.
- Taierea ghearelor cu regularitate va va ajuta sa va imbunatatiti de asemenea relatia cu companionul vostru. Folosirea stinghiilor din beton sau dintr-un material abraziv, ii va ajuta sa inlature varfurile ascutite, dar nu va reduce lungimea gherutelor. Din acest motiv, periodic, gherutele vor trebui scurtate sau pilite. Aceasta manopera este bine sa se initieze inca de cand pasarea este tanara pentru ca aceasta sa se poata obisnui cu ea.

 

Viata reproducatoare
- Papagalii Ara cu gatul albastru se imperecheaza bine in captivitate. Sunt pasari care ating maturitatea in jurul varstei de 3-6 ani. Viata reproducatoare dureaza pana la 30-35 ani. Sezonul de imperechere este in general in primavara si la inceputul verii, dar unele perechi se pot imperechea pe tot parcursul anului.
- Femela depune de regula 2-4 oua si numai in anumite situatii mai multe. Perioada de incubatie dureaza circa 23-27 zile.
- In timpul sezonului de imperechere, pentru stimularea reproducerii, in dieta papagalilor Ara cu gatul albastru vor trebui adaugate suplimente de seminte cu un continut ridicat in grasimi, de tipul celor de floarea-soarelui. Proprietarii care nu au experienta in hranirea puilor din mana, vor trebui sa le permita parintilor sa-si hraneasca puii in primele cateva saptamani.
- Cutiile-cuibar din lemn, orizontale, mari (de circa 60 x 60 x 90 cm sau de 60 x 60 x 120 cm) sunt bine acceptate de catre papagalii Ara de talie mare, in timp ce altii se vor acomoda mult mai bine in cutiile-cuibar de lemn verticale (de circa 40 x 40 x 90 cm). De asemenea, papagalilor Ara trebuie sa li se ofere suficient material de ciugulit. Talasul de pin reprezinta un excelent asternut pentru cutiile-cuibar.
- Cand papagalii Ara se imperecheaza, zgomotul si distanta fata de vecini trebuie luate in considerare.
- Agresiunea intre parteneri este neobisnuita la papagalii Ara. Legaturile care se creaza intre parteneri sunt puternice, dar nu dureaza obligatorii intreaga lor viata.

 

Sexarea papagalilor Ara cu gatul albastru
- Speciile genului Ara nu prezinta un dimorfism sexual evident (diferente vizibile intre sexe) si prin urmare, examenul endoscopic (sexarea chirurgicala) sau tehnicile de laborator (testare ADN) sunt necesare pentru determinarea exacta a sexului.
- Masculii sunt de regula mai mari si au capetele mai masive decat femelele.

 

Boli si afectiuni curente

Papagalii Ara cu gatul albastru sunt pasari relativ rezistente si sanatoase. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

Boala dilatarii proventriculare este o afectiune virala fatala. Nu se cunoaste cu exactitate agentul cauzal al acestei boli, dar se stie ca virusul ataca centrii nervosi ai tractului intestinal, afectand digestia. Perioada de incubatie poate fi chiar de pana la un an, iar pasarile bolnave pot supravietui si raspandi virusul o perioada lunga de timp. Boala este greu de diagnosticat si deocamdata nu se cunoaste niciun tratament pentru aceasta.

Smulsul penelor. Acest comportament are multe cauze si poate deveni un obicei greu de eliminat. Unele dintre cauze sunt reprezentate de plictiseala, frustrarea sexuala, boli ale pielii, stari toxice, dezechilibre hormonale si alergi.

Papiloamele orale si cloacale sunt excrescente cauzate cel mai probabil de un virus herpes si pot fi contagioase. Parintii afectati nu trebuie lasati sa-si hraneasca puii.

Psitacoza (clamidioza), cunoscuta si ca ornitoza sau febra papagalilor, este o boala bacteriana ce poate fi transmisa oamenilor. Aveti grija ca fiecare pasarea noua pe care o achizitionati sa fie testata de psitacoza.

Ciugulirea penelor de zbor si din coada la tineret este un comportament comun al papagalilor Ara tineri, in special in cazul acelora tinuti mai multi la un loc. Pentru prevenirea acestui comportament defectuos, asigurati-va ca puii de papagal Ara au suficiente materiale si jucarioare de rontait.

Infectiile bacteriene, virale si micotice. Multe bacterii si ciuperci obisnuite pot cauza infectii mai mult sau mai putin severe la pasari. Pentru a preveni aparitia acestora, mentineti colivia si recipientele pentru hrana si apa curate. Nu administrati niciodata pasari alimente de a caror prospetime nu sunteti siguri si nu lasati mancarea umeda mai mult de patru ore in colivie.

Sindromul ghearei contractate la pui. Daca sesizati ca puiul vostru de papagal Ara are ghearele umflate, duceti-l imediat la medicul veterinar, care va incerca sa remedieze problema. De obicei, acest lucru se face chirurgical. Cresterea umiditatii in casa poate ajuta la prevenirea aparitiei ghearelor contractate.

Malformatiile ciocului la pui pot fi consecinta unei diete inadecvate cu calciu si a unor proceduri de hranire din mana care pot conduce la deformarea ciocului. Malformatia poate fi corectata deca medicul veterinar face consultul pasarii inainte ca ciocul sa se intareasca definitiv.

Pancreatita, din nefericire, are in principal cauze necunoscute. Totusi, ca si la alte specii, ea apare in asociere cu obezitatea, continutul ridicat in grasimi a dietei consumate si reproducerea, la femele.

Alergiile, mai ales la papagalii cacadu, sunt sesizate destul de frecvent la papagalii Ara cu gatul albastru, avand caracter sezonier si fiind exprimate prin stranut si curgerea nasului. De asemenea, pot aparea reactii alergice serioase si cronice, daca sunt tinuti impreuna cu papagalii cacadu.

Bolile rinichilor – guta apare mai frecvent la puii de Ara. Ea poate fi diagnosticata in urma testelor de sange si este tratabila, daca este sesizata la timp. Puii de papagal Ara sunt foarte sensibili la vitamina D, asa ca nu adaugati vitamine suplimentare la o dieta preparata comerciala de hranire din mana.

Intoxicatiile cu diferite toxice si metale grele. Multe din articolele din caminul vostru pot fi toxice sau periculoase pentru pasarile voastre exotice. Intoxicatia cu teflon poate aparea daca aceste vase sunt supraincalzite si emana vapori toxici. Pasarile ingera obiecte de plub, cum ar fi plumbi de undita, zugraveala veche. Unele produse de curatat, unele parfumuri, fixativele de par, alte produse cosmetice, lumanarile parfumate pot de asemenea sa creeze probleme la pasarile voastre de colivie.

Ca si la majoritatea celorlalte pasari, aceste probleme de sanatate pot fi prevenite printr-o dieta buna si o examinare de rutina a starii de sanatate a papagalului vostru. Vizitele anuale la medicul veterinar te pot ajuta sa-ti menti companionul intr-o stare excelenta.

Speranta de viata

Papagalii Ara nu sunt atat de longevivi ca papagalii cacadu. Durata lor exacta de viata nu este cunoscuta, dar ei pot trai pana la 50 de ani. In general, un ppagal Ara de 40 de ani da semne evidente de imbatranire, in timp ce unul de 50 de ani este foarte batran.

 

17.11.2008

Animale.ro

Contribuie la descriere