Prin navigarea pe acest site, iti exprimi acordul cu privire la politica de folosire cookies. Detalii

Gerbilul

Gerbilul este un mamifer de mici dimensiuni, inclus in ordinul Rodentia.

Subfamilia din care face parte, Gerbilinae, include aproximativ 110 specii de rozatoare intalnite in Africa, Asia si India, in zonele desertice. O specie anume de gerbil, Meriones unguiculatus, prezinta un comportament docil, drept care s-a transformat intr-un indragit animal de companie in lumea intreaga.

Istoricul si originea

Cuvantul "gerbil" provine din denumirea altei specii de rozatoare, Jaculus jaculus, jerboa sau soarecele mic de desert. Cu toate acestea, intre cele doua nu exista nicio legatura de rudenie.

Desi este folosita pentru a desemna toate speciile subfamiliei Gerbilinae, denumirea de "gerbil" este folosita de regula pentru a numi gerbilul mongol, Meriones unguiculatus. Aceasta rozatoare de mici dimensiuni a fost mentionata in scrierile de specialitate din perioada antica, insa recunoasterea ca specie a avut loc abia in anul 1866, cand parintele Armand David a identificat gerbili in China.



Denumirea stiintifica de Meriones unguiculatus le-a fost oferita de catre omul de stiinta Milne-Edwards, in 1867, si se traduce "razboinic cu gheare", facand referire la razboinicul Meriones din "Iliada" lui Homer.

Desi descoperit catre finele secolului al XIX-lea, gerbilul a devenit un animal de companie indragit si raspandit abia dupa 1954. Aproape 20 de ani mai tarziu, in 1971, Societatea Nationala Mongola a Gerbililor a organizat si prima expozitie de gerbili, in capitala Marii Britanii.

Aspectul exterior si dimensiunile

De regula, gerbilul are o lungime cuprinsa intre 15 si 30 cm, coada fiind si ea luata in considerare. Cu toate acestea, Rhombomys opimus, o specie de gerbil originara din Turkmenistan, poate avea dimensiuni ce depasesc 40 cm. In medie, coada gerbilului are o lungime de 12 cm.

Greutatea medie a gerbilului este de 70 g, variind, insa, in functie de specie de la circa 50 g la 135 g. Coloritul sau este foarte variat, cel standard fiind cenusiu roscat. Cu toate acestea, in salbaticie ori captivitate, pot fi intalnite exemplare negre, aurii-bej, maro deschis, maro cu pete portocalii (agouti), gri, gri deschis, alb, alb cu ochi roz etc.


Exemplarele salbatice de gerbil prezinta abdomen de culoare deschisa, semn al adaptarii la conditiile de mediu. Ochii pot avea, la randul lor, un colorit diferit, insa de regula sunt negri. Gerbilul are un camp vizual larg, dat de amplasarea ochilor in partea superioara a capului.

Urechile sale sunt micute, rotunjite, drepte si acoperite cu puf. Coada sa este lunga, adesea aproape egala cu lungimea corpului, si este folosita la mentinerea echilibrului. Este acoperita in totalitate cu blana, avand un smoc in varf.



Atat membrele anterioare, cat si cele posterioare sunt acoperite cu blana. Membrele anterioare sunt scurte si sunt folosite pentru a apuca hrana, iar cele posterioare sunt lungi, adaptate pentru sarit si pentru a permite pozitia "pe vine".

Personalitatea

Gerbilul este jucaus, sociabil si adopta o seama de comportamente pentru a exprima intentii, dar si stari de spirit. De altfel, micutul rozator poate fi o adevarata incantare atunci cand pune in practica unul dintre comportamentele sale specifice, din care nu lipsesc toaletajul, tropaitul, sapatul, lupta cu alti gerbili sau alergatul.

Toaletarea proprie sau a altor gerbili din grupul din care face parte micul rozator este foarte importanta si, totodata, fireasca. In anumite circumstante, curatarea blanii cu dintii si cu labutele poate determina leziuni la nivelul pielii.

Un alt comportament, specific gerbililor, este tropaitul. Un gerbil care tropaie cu labele posterioare isi anunta membrii grupului de existenta unui potential pericol. Totodata, acest comportament este adoptat si ca element in procesul de curtare al unei femele.

Sapatul este un alt comportament natural, intalnit la toti gerbilii salbatici. In captivitate, rozatorul poate fi observat adesea cum sapa cu putere intr-unul dintre colturile culcusului sau. Comportamentul nu tradeaza dorinta de a evada, nefiind altceva decat un instinct.

Lupta dintre doi gerbili poate avea doua interpretari: cele doua rozatoare sunt, intr-adevar, agresive sau pur si simplu se joaca. Gerbili vor sari si se vor impinge unul intr-altul. O lupta serioasa se poate lasa cu leziuni severe si cu evitarea adversarului. In acest caz, se recomanda separarea celor doi gerbili si punerea lor in custi sau acvarii diferite.

 



Aspecte particulare

Gerbilul se imperecheaza doar vara, in mediul natural, insa, in captivitate, perioada de reproducere poate acoperi intregul an. Este o specie monogama, femela alegand sa se imperecheze cu un singur mascul. Astfel, in cazul unui eventual deces al celui din urma, imperecherea ulterioara a femelei gerbil poate fi imposibila sau foarte dificila.

Ritualul imperecherii dureaza cateva ore si implica un comportament specific: masculul isi curteaza femeia prin batai puternice de picioare, o fugareste si o miroase.

Perioada de gestatie este de aproximativ 24-28 zile. Dupa nastere, femela gerbil se ocupa singura, pret de 24-48 de ore, de pui, urmand sa ii permita si masculului accesul dupa expirarea acestui interval.

O femela gerbil poate produce intre 1 si 12 pui, de circa 5-7 ori pe an.

In captivitate, un gerbil se va simti excelent intr-un acvariu de sticla, tapetat cu carton, fan, rumegus - materiale care ii permit sa roada in voie si sa creeze tuneluri dupa bunul plac. Este important sa adaugi in interior si jucarii specifice, precum o roata pentru alergat, care sa ii permita sa isi consume energia.



Boli si afectiuni curente

Gerbilul poate fi afectat de o varietate de probleme de sanatate. Printre acestea se numara:

- probleme ale danturii;
- epilepsie;
- tumori benigne si maligne;
- pierderea cozii;
- boala Tyzzer;
- surzenie si probleme ale urechii interne.

Problemele la nivelul danturii apar atunci cand gerbilul nu are suficiente materiale pentru ros, iar incisivii sai nu se tocesc in mod corespunzator. Medicul veterinar poate interveni si ajusta dimensiunea acestora.

O problema medicala frecventa este boala Tyzzer, o afectiune extrem de contagioasa, care poate fi provocata de stres sau de bacterii. Printre simptomele specifice se numara letargia, pozitia cocosata, blana zbarlita, apetitul scazut, diareea si, in ultima instanta, moartea.






Foto: true-wildlife.blogspot.com, pethealthinfo.org.uk, deviantart.net, pethooligans.com, worldbook.com, aqualandpetsplus.com, petsworld.co.uk

19.11.2012

Animale.ro

Contribuie la descriere