Rosella Papagal
Publicat: 18 Apr 2013 | Vizualizari: 2511
Intrucat poate fi crescut si in captivitate, papagalul Rosella a devenit o alegere tot mai populara si printre posesorii de pasari de companie din tara noastra.
Originea
Papagalul Rosella, cunoscut si ca papagalul Rosella cu manta aurie, este originar din Tasmania si Australia. Mai precis, pasarea ocupa zona de sud-est a continentului australian pana in insula Tasmania. A fost introdus si in Noua Zeelanda, unde exemplare salbatice de papagal Rosella pot fi gasite cu precadere in Insula de Nord, dar si pe dealurile din jurul Dunedin din Insula de Sud.
Papagalul Rosella prefera zonele impadurite, dar si pe cele deschise, in care poate zbura in voie, precum cele din apropierea padurilor, savanele, pasunile, coastele, dar si gradinile si parcurile din regiunile populate de oameni.
Clasificarea
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Aves
Ordin Psittaciformes
Familie Psittaculidae
Subfamilie Platycercinae
Trib Platycercini
Genul Platycercus
Specie Platycercus eximius
Aspectul exterior si dimensiunile
Papagalul Rosella atinge la maturitate o dimensiune cuprinsa intre circa 28 si 35 cm. Aripile au o lungime de aproximativ 15 cm, iar coada - de 16 cm. Cat despre cioc, acesta are o lungime de circa 1,5 cm. De regula, femelele au dimensiunile mai reduse decat cele ale masculilor.
Papagalul Rosella cu manta aurie este cea mai colorata specie de pasari din genul Platycercus. Penajul sau este un amestec complex de culori si nuante: capul si zona gatului sunt rosii, obrajii sunt albi, partea inferioara a pieptului este galbena, cu nuante verzui in zona din apropierea picioarelor, penele de pe spate sunt un amestec de negru si galben-verzui, iar cele mari, din aripi, sunt colorate in albastru cu negru.
Picioarele si ciocul papagalului Rosella sunt cenusiu deschis, iar ochii sunt negri cu irisul maro. Femela are un colorit similar masculului, insa mai putin pronuntat.
Personalitatea si comportamentul
In mediul natural, papagalii Rosella traiesc in grupuri mari, care pot numara intre 20 si 100 de indivizi in timpul iernii. Pe durata verii, grupul se divizeaza si se formeaza perechile de pasari care vor alcatui familii.
In captivitate, papagalul Rosella poate fi gazduit alaturi de alte exemplare de pasari, insa niciodata in perioada de reproducere, cand are tendinta sa devina agresiv.
Papagalul Rosella este o pasare inteligenta, activa, plina de energie, cu un ciripit puternic, usor metalic, dar placut. De altfel, poate fi invatat sa redea anumite sunete si chiar sa spuna cuvinte intregi ori propozitii. Este curios si adora sa se scalde in vasul cu apa care ii este pus la dispozitie in voliera.
Papagalul Rosella poate deveni un animal de companie extraordinar, insa este important sa beneficieze de multa atentie din partea posesorului. Atunci cand acest lucru nu este posibil, papagalul Rosella ar trebui stimulat cu ajutorul unor jucarii cat mai variate.
Nu toate exemplarele de papagali Rosella pot fi domesticite cu adevarat. Multe dintre aceste pasari nu tolereaza mangaierile si risca sa muste drept raspuns la atingerea oamenilor. Prin urmare, papagalul Rosella nu este recomandat crescatorilor incepatori.
Adapostirea
In general, se recomanda adapostirea cate unui singur exemplar de papagal Rosella per voliera sau a unei perechi de pasari, mascul si femela, pentru reproducere, intrucat aceasta specie nu agreeza compania altor pasari, nici macar in colivii/voliere invecinate.
Papagalul Rosella are nevoie de spatiu generos pentru a putea zbura dupa bunul plac, asadar nu este recomandata adapostirea intr-o colivie, volierele fiind mult mai indicate. De altfel, un exemplar de papagal Rosella se va simti excelent intr-o voliera cu un volum de cel putin 4 metri cubi.
Voliera ideala ar trebui sa aiba zabrele din metal, intrucat papagalul Rosella adora sa roada lemnul, comportament care ar duce in scurt timp la deteriorarea adapostului.
Hranirea
In mediul natural, papagalul Rosella are o alimentatie alcatuita din flori, fructe, insecte de mici dimensiuni, seminte, muguri. In captivitate, hrana poate respecta regimul alimentar specific habitatului natural si lua forma unor mixuri de seminte (floarea soarelui, mei, ovaz si altele), completate cu bucati de legume si de fructe, precum rosii, castraveti, mazare, ardei gras, vinete, mere, pere, struguri, pepene, portocale, alune etc.
Peletele sunt de asemenea recomandate, cu conditia sa fie cat mai proaspete. In plus, pentru a-i fi asigurat aportul necesar de nutrienti, alimentatia unui papagal Rosella crescut in captivitate poate include si bucatele de ou fiert, orez, paste fainoase fierte, cat si legume fierte.
Exista si anumite alimente complet interzise. Astfel, papagalului Rosella nu ii trebuie oferite niciodata bucati de ciocolata, seminte de mar ori piersica, avocado, ceapa ori rubarba, nici alimente lactate sau care contin cofeina.
Pentru a-i asigura aportul optim de calciu, papagalului Rosella ii trebuie pus la dispozitie un os de sepia.
In voliera unui papagal Rosella trebuie sa se afle in permanenta un vas cu apa proaspata.
Este important ca hrana sa nu ii fie oferita la discretie Rosellei, care poate ajunge sa consume o cantitate mai mare decat cea necesara, riscand sa se ingrase excesiv si sa sufere de tulburari digestive.
Aspecte particulare
Papagalul Rosella atinge maturitatea sexuala in jurul varstei de 12-16 luni. Dupa formarea perechii, papagalii Rosella se vor reproduce o data sau de doua ori pe an, in perioada august-ianuarie.
Femela depune circa 5-7 oua intr-un cuib ori o cutie (in captivitate) de dimensiuni medii (circa 20x20x60 cm) acoperit cu bucati de lemn. In perioada incubarii oualor, masculul este cel care hraneste femela.
Puii eclozeaza la circa 20-21 de zile de la depunerea oualor. Penajul puilor se formeaza dupa circa 5 saptamani de viata, coloritul initial fiind similar celui al penajului femelei.
Desi, de regula, puii traiesc in compania parintilor cateva luni de zile, daca se remarca manifestari violente din partea pasarilor-parinti, puii trebuie indepartati imediat.
Boli si afectiuni curente
Papagalul Rosella este o pasare rezistenta. Cu toate aceasta, poate suferi de boli precum asperigiloza, infectii bacteriene, clamidioza, psitacoza, viermi intestinali ori sindromul ficatului gras.
Speranta de viata este de circa 15-20 de ani in mediul natural.
Foto: animal-world.com, opalhut.com.au, new-zealand-vacations-in-west-auckland.com
Sondaj
Rase Animale
Welsh Terrier
Istoricul si originea Dupa cum ii sugereaza si numele, Welsh Terrier-ul a fost creat in Wales (Tara Galilor) cu cateva secole in urma pentru a vana vidrele, vulpile si viezurii. Acest terrier era utilizat pentru a incolti vanatul sau pentru a-l forta sa iasa din vizuina sau din grota lui intr-o